TÁRĂ², tare, s. f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare. Vezi definitia »

CREMALIÉRĂ, cremaliere, s. f. Organ de mașină având forma unei bare dințate pe care se angrenează o roată cilindrică dințată, pentru a transforma o mișcare de rotație într-o mișcare de translație și invers. [Pr.: -li-e-] – Din fr. crémaillère. Vezi definitia »

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice care întăresc o construcție de beton armat. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Piesă sau dispozitiv folosit într-o instalație pentru realizarea unei legături mecanice. ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. (Înv.) Serviciu dintr-o unitate militară care se ocupa cu păstrarea, controlul și întreținerea armamentului. – Fr. armature (lat. lit. armatura). Vezi definitia »

PERIOSTEOGENÉZĂ s. f. proces de formare a osului pornind de la periost. (< fr. périostéogenèse) Vezi definitia »

HOLOTURÍNĂ s. f. substanță extrasă din corpul holoturiilor, utilizată în industria farmaceutică. (< fr. holothurine) Vezi definitia »