BOZGOR, bozgori, s.m. Denumire atribuită ungurilor (îndeosebi secuilor) de către românii ardeleni. Termenul provine de la cuvântul bașkir, un neam turcic din zona munților Urali despre care se crede că ar fi strămoșii secuilor. În ciuda vechimii sale de aproximativ 1 mileniu, termenul a căpătat în ultimul secol o denotație peiorativă. Vezi definitia »

SONÓR, -Ă I. adj. 1. care produce sunete. ◊ care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic. 2. care propagă, amplifică sunetele. 3. (despre consoane) care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (despre filme) însoțit de vorbire și de muzică. II. s. n. partea sonoră a unui film. (< fr. sonore, lat. sonorus) Vezi definitia »

PĂTRUNZĂTÓR, -OÁRE, pătrunzători, -oare, adj. 1. Care străpunge, străbate, răzbate; penetrant. ♦ (Despre ochi, privire) Scrutător; ager. 2. Cu sonoritate puternică; strident. 3. Fig. Mișcător, emoționant, impresionant. 4. Fig. Care aprofundează, care demonstrează pătrundere; perspicace; iscusit, priceput; adânc, profund. – Pătrunde + suf. -ător. Vezi definitia »

pătrămășitór, pătrămășitoáre, s.m. și f. (reg.) persoană foarte cheltuitoare, risipitoare. Vezi definitia »

MULGĂTÓR, -OÁRE, mulgători, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care mulge vacile, oile, caprele. 2. Adj. (Pop.; despre oi, vaci) Care se (poate) mulge, care are lapte; mulgară. – Mulge + suf. -ător. Vezi definitia »