TIRISTÓR, tiristoare, s. n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor constituit din patru regiuni de conductibilități alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducție și invers. – Din engl., fr. thyristor. Vezi definitia »

TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător. Vezi definitia »

LUCIÓR, -OÁRĂ, luciori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui luciu². [Pr.: -ci-or] Vezi definitia »

DESENATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care desenează (ceva); specialist în desen (artistic sau tehnic). (după fr. déssinateur) Vezi definitia »

IMPACTÓR s. n. aparat medical pentru impactarea fragmentelor osoase prin prinderea în șuruburi. (< fr. impacteur) Vezi definitia »