ACHINGÍU, achingii, s. m. (În evul mediu, în Imperiul Otoman) Călăreț turc care trăia din prada de război. – Din tc. akincı. Vezi definitia »

ASTATÍNIU s. n. element radioactiv sintetic. (< germ. Astatinium, fr. astatine) Vezi definitia »

CIRCULATÓRIU, -IE adj. v. circulator. Vezi definitia »

SUBSÍDIU s. n. subvenție. (< fr. subside, lat. subsidium) Vezi definitia »

SURÍU, -ÍE, surii, adj. (Pop.) Care bate în cenușiu-deschis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cenușiu-deschis. ♦ (Despre păr) Ușor încărunțit. – Sur + suf. -iu. Vezi definitia »