ONDULATÓRIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din it. ondulatorio. Vezi definitia »

vizitíu (-íi), s. m. – Birjar, căruțaș. – Var. Mold. vezeteu. Mag. vezetö (Tiktin), cf. sl. vozotaĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455). Vezi definitia »

PERITÉLIU, peritelii, s. n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjoară capilarele și vasele mici. – Din fr. périthélium, engl. perithelium. Vezi definitia »

REPERTÓRIU s. n. 1. caiet, registru, indice alfabetic cu date, nume etc. pentru a putea fi ușor găsite; repertoar. 2. totalitatea pieselor, operelor jucate într-o stagiune sau în cadrul unui teatru. ◊ totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. culegere de texte, de cântece etc. (< fr. répertoire, lat. repertorium) Vezi definitia »

ORIFÍCIU s. n. deschidere (a unei cavități). (< lat. orificium fr. orifice) Vezi definitia »