Definita cuvantului unic
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu unic
LARINGOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la laringotomie. [< fr. laryngotomique]. Vezi definitia »
PIROGÁLIC adj. acid ~ = pirogalol. (< fr. pyrogallique) Vezi definitia »
CUCÉRNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic. Vezi definitia »
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. Vezi definitia »
HIERÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la lucruri sfinte. ♦ De preot, preoțesc. ◊ Scriere hieratică = unul dintre felurile de scriere ale vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate). 2. (Arte) Rigid, static, înțepenit. [Pron. hi-e-. / < fr. hiératique, gr. hieratikos]. Vezi definitia »