ÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, îndestulători, -oare, adj. Care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface. ♦ (Adverbial) Îndeajuns. – Îndestula + suf. -ător. Vezi definitia »

CONCHISTADÓR s. m. nume dat aventurierilor spanioli din sec. XV-XVI care plecau să cucerească teritorii în America sau în altă parte a lumii. (<sp., fr. conquistador) Vezi definitia »

LUCITÓR, -OÁRE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăștie lumină; strălucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scânteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viață, care lucește; lucios. – Luci + suf. -tor. Vezi definitia »

MITRALIÓR s. m. servant al unei mitraliere. (< fr. mitrailleur) Vezi definitia »

BIODETECTÓR, biodetectoare, s. n. (Biol.) Organ de simț al organismelor vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + detector. Vezi definitia »