Socrate (Greacă: Σωκράτης Sōkrátēs) (n. cca. 470 î.Hr. – d. 7 mai 399 î.Hr.) filosof al Greciei Antice, născut la Atena. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine – Gnothi se auton. Metoda socratică implica principiul neștiinței, ironia și maieutica, nu în separație, ci în unitatea lor. În arătarea adevărului, Socrate ia ca principiu prim teza: „Știu că nu știu nimic”. Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditației sale ființa umană. Vezi definitia »

EXTERIORITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este exterior. [Pr.: -ri-o] – Din fr. extériorité. Vezi definitia »

prefúște, prefúști, s.f. (înv. și reg.) 1. lemnul din capul parilor morii ce desparte scocul de sterpul morii. 2. (la pl.) andrelele morii. 3. (la pl.; în forma: prefuste) parii pe care se sprijină împletitura pereților coșului la leasa de pescuit. Vezi definitia »

polecéște adv. (înv.) în limba poloneză, ca polonezii. Vezi definitia »

UNIVERSALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplică fără nici o discriminare și în mod egal în toate statele. ◊ caracterul unei organizații internaționale de a fi deschisă tuturor statelor lumii care-i acceptă statutul. (< fr. universalité, lat. universalitas) Vezi definitia »