ANGIOCOLÍTĂ s. f. inflamație a căilor biliare; colangită. (< fr. angiocholite) Vezi definitia »

șchiopícă s.f. sg. (reg.; în construcții) la șchiopică = șotron. Vezi definitia »

CAPSÚLĂ s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe. 2. (anat.) înveliș conjunctiv al unui organ, al unei articulații. ♦ ĕ suprarenale = glande suprarenale; ĕ articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație. ◊ înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice. ◊ cașetă. 3. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porțelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanțe. 4. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motorașe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică. (< fr. capsule, lat. capsula) Vezi definitia »

șoálchină, șoálchine, s.f. (reg.) ceașcă. Vezi definitia »

plineálă, plinéli, s.f. (înv.) 1. plinătate. 2. îndeplinire, executare silită (a unei hotărâri). 3. achitare a unei datorii. Vezi definitia »