Definita cuvantului ură
ÚRĂ2, uri, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii (Gymnadenia conopea). – Et. nec. Cf. u r ă1.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ură
APOSTRÓFĂ s. f. 1. mustrare, reproș. 2. figură retorică constând în întreruperea bruscă a șirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. (< fr. apostrophe, gr. apostrophe) Vezi definitia »
legéndă (legénde), s. f. – 1. Mit. – 2. Inscripție pe o monedă sau pe o medalie, explicație la baza unei plăci. Fr. légende. – Der. legendar, adj., din fr. légendaire; legendar, s. n. (Trans., înv., enciclopedie, manual de învățămînt elementar), din germ. Legendar. Vezi definitia »
ZĂPOÁDĂ s. f. (Var.) Zăpodie. (din sl. zapodŭ = ascunzătoare) Vezi definitia »
încinsătúră s.f. (înv.) legătură (cu cingătoarea). Vezi definitia »
ustigabil-ă, ustigabil-e, adj. (Livr.) Neexpresiv, Vezi definitia »