DETECTÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanțelor toxice de luptă, a radiațiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. ♦ ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu. (< fr. détecteur) Vezi definitia »

JUISÓR, -OÁRE s. m. f. om petrecăreț. (< fr. jouisseur) Vezi definitia »

INSCRIPTÓR s. n. organ al unei mașini de calculat care introduce cifrele înainte de calcul. (< fr. inscripteur) Vezi definitia »

AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. – Din auzi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

l-or Vezi definitia »