Definita cuvantului urâciune
URÂCIÚNE, urâciuni, s. f. 1. Ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură. 2. (Înv. și reg.) Urâțenie (1). [Var.: uriciúne s. f.] – Urî + suf. -ciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu urâciune
CAUȚIÚNE s. f. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; garanție. ◊ sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal. (< fr. caution, lat. cautio) Vezi definitia »
a căuta în coarne expr. a răsfăța (pe cineva.) Vezi definitia »
REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition. Vezi definitia »
HIPOFUNCȚIÚNE, hipofuncțiuni, s. f. V. hipofuncție. Vezi definitia »
mîine adv. – Ziua imediat următoare. – Var. (Mold., Trans.) mîne. Mr. mîne, megl. mǫini, istr. măre. Lat. mānĕ (Diez, I, 261; Pușcariu 1083; Candrea-Dens., 1116; Vezi definitia »