TĂIFĂSUIÁLĂ, tăifăsuieli, s. f. Faptul de a tăifăsui. – Tăifăsui + suf. -ială. Vezi definitia »

ALGÉBRĂ s. f. 1. Teorie a operațiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice și a formulei generale de calcul numeric particular. ♦ Manual școlar care se ocupă cu studierea acestor operații. 2. (În sintagma) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozițiilor, claselor și relațiilor. – Din fr. algèbre, lat. algebra. Vezi definitia »

țâșpoácă s.f. (reg.) 1. lapte stricat, înăcrit. 2. băutură proastă. 3. mahorcă. 4. om prost. Vezi definitia »

BARBACÁNĂ s. f. 1. lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc. 2. deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor. 3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora. (< fr. barbacane) Vezi definitia »

șcătulcúță, șcătulcúțe, s.f. (reg.) cutie mică, cutiuță. Vezi definitia »