HEMOCLAZÍE s.f. 1. Scădere a numărului de leucocite după masă. 2. Hemoliză. [Gen. -iei. / cf. gr. haima – sânge, klasis – ruptură]. Vezi definitia »

REPREZENTÁȚIE, reprezentații, s. f. Prezentare pe scenă a unei opere dramatice, a unui program artistic etc; spectacol. [Var.: reprezentațiúne s. f.] – Din fr. représentation, lat. repraesentatio, -onis. Vezi definitia »

AUTOSTÁȚIE s. f. 1. stație de autobuze. 2. autospecială pe care sunt montate aparatură și mijloace destinate unei anumite funcțiuni. (< auto² + stație) Vezi definitia »

MONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de singurătate. [Gen. -iei. / < fr. monophobie, cf. gr. monos – unic, phobos – frică]. Vezi definitia »

GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). ◊ Anul de grație..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia. Vezi definitia »