TOÁNĂ², toane, s. f. 1. Ocol făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod, care prinde peștele înconjurându-l; loc (bogat în pește) unde se aruncă în acest fel năvodul. ♦ Spărtură, gaură făcută în gheața unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă. 2. Timpul când peștele umblă după mâncare. – Din ucr., rus. tonea. Vezi definitia »

arhívă (arhíve), s. f. – 1. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții care se referă la activitatea ei trecută. – 2. Birou, cameră, instituție unde se păstrează asemenea acte. Var. (înv.) arhiv. Fr. archive (sec. XVIII). – Der. arhivar, s. m.; arhivist, s. m., arhivistică, s. f. Vezi definitia »

válvă (piesă, parte a unei scoici) s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve Vezi definitia »

țámbră (-re), s. f. – Dulap, scîndură. Pol. cembry, cembra (Cihac, II, 428). – Der. țămbrui, vb. (a face tîmplărie); țămbruitură, s. f. (tîmplărie, lemnărie). În Mold. Vezi definitia »

RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond² (2) [în DN]. [< fr. ronde]. Vezi definitia »