Definita cuvantului uric
URÍC2, urice, s. n. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: úric] – Din magh. örök.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu uric
BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare cărămizie. – Din fr. brique. Vezi definitia »
ANALÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la analistică. II. s. f. studiul analelor. (< fr. annalistique, (II) germ. Annalistik) Vezi definitia »
MÉDIC1 s. m. persoană care profesează medicina; doctor. (< lat. medicus) Vezi definitia »
FOTOGRÁFIC, -Ă adj. referitor la fotografie; pentru fotografie. ♦ aparat ~ (sau cameră) ~ă = dispozitiv optic bazat pe principiul unei camere obscure, pentru a fotografia; hârtie ~ă = hârtie acoperită pe o față cu un strat fotosensibil, pe care se obțin copiile fotografice. (< fr. photographique) Vezi definitia »
NATURALÍSTIC, -Ă adj. În sensul naturalismului, conform cu natura; neartificial. [< it. naturalistico]. Vezi definitia »