Definita cuvantului uric
URÍC2, urice, s. n. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: úric] – Din magh. örök.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu uric
GLICÓNIC, -Ă adj., s. m. (vers antic) dintr-un troheu (sau spondeu) urmat de un dactil, un troheu și o silabă oarecare. (< fr. glyconique) Vezi definitia »
CATALÉPTIC, -Ă, cataleptici, -ce, adj. Privitor la catalepsie, de catalepsie; atins de catalepsie. – Din fr. cataleptique, lat. catalepticus. Vezi definitia »
TRANSURÁNIC, -Ă adj. (despre elemente chimice) situat în tabloul periodic al elementelor dincolo de uraniu, fiind obținut artificial prin bombardarea atomilor altor elemente; transuranian. (< germ. transuranisch, engl. transuranic) Vezi definitia »
ENDÉMIC, -Ă adj. (Despre boli) Specific unei țări, unei regiuni. [Cf. fr. endémique]. Vezi definitia »
MIASMÁTIC, -Ă, miasmatici, -ce, adj. Care conține sau produce miasme; puturos, pestilențial. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasmatique. Vezi definitia »