ȘMENÁR, -Ă, șmenari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Escroc, autorul unei înșelăciuni, mai ales la schimbul ilegal de valută; bișnițar. 2. S. m. și f. (arg.) Șmecher, descurcăreț. Șmenarii și șmenarele din cartier. 3. Adj. (arg.) Uluitor, epatant. O mașină șmenară. Vezi definitia »

BRÂNZÁR, brânzari, s. m. Cel care prepară brânză; negustor sau vânzător de brânză. – Din brânză + suf. -ar. Vezi definitia »

dictionar explicativ al limbii romane Vezi definitia »

HANGÁR s.n. Construcție mare, formată dintr-un acoperiș înălțat pe stâlpi și cu mai multe deschideri laterale, destinată adăpostirii avioanelor, tractoarelor etc. [< fr. hangar]. Vezi definitia »

NODULÁR, -Ă adj. 1. cu noduli, cu aspect de nodul. 2. fontă ~ă = fontă modificată în care masa de bază este formată din perlită sau ferită, iar grafitul are formă de noduli. (< fr. nodulaire) Vezi definitia »