cóșniță (cóșnițe), s. f. – 1. Coș mic de nuiele. – 2. Stup. Sl. (bg., sb., rus.) košnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. coșnițar, s. m. (coșar, împletitor de coșuri). Cf. coș, coșar. Vezi definitia »

PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală. Vezi definitia »

IZOFÁZĂ s. f. linie care reprezintă izotermele și izobarele coincidente pe o diagramă a unui sistem fizico-chimic dintr-un singur component cu două faze coexistente. (< fr. izophase) Vezi definitia »

ARABABÚRĂ s. f. v. harababură. Vezi definitia »

HOLOTURÍNĂ s. f. substanță extrasă din corpul holoturiilor, utilizată în industria farmaceutică. (< fr. holothurine) Vezi definitia »