Definita cuvantului urî
URÎ, urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu urî
tihorî vb. IV (reg.) a îngriji pe cineva. Vezi definitia »
ZĂPORÎ, zăporăsc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre ape) A se revărsa în timpul dezghețului; a inunda prin dezgheț. – Din zăpor. Vezi definitia »
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. Vezi definitia »
PONORÎ́, ponorăsc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre terenuri) A se prăbuși, a se surpa. – Din ponor. Vezi definitia »
oborî (obór, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se folosește azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor). Vezi definitia »