PĂINJINÉL, păinjinei, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina foarte ramificată, cu flori albe și cu frunzele cu nervuri paralele (Anthericum ramosum). – Din păinjin + suf. -el. Vezi definitia »

vătășél s. m., pl. vătășéi, art. vătășéii Vezi definitia »

pătrunjél (pătrunjéi), s. m. – Legumă rădăcinoasă (Apium petroselinum). Gr. πετροσέλινον, lat. petroselinum, prin intermediul sl. (ceh. petrzel sau din mag. petrezselyem (Cihac, II, 253; REW 6448; Tiktin). Der. din gr., încrucișat cu a pătrunde (Philippide, Principii, 107) nu e posibilă. Cf. și alb. pjetroseli, it. petrosello, prezzémolo, v. fr. petrosil (Rabelais, II, 6), fr. persil, sp. perejil. Vezi definitia »

MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel. Vezi definitia »

FLAGÉL I. s. n. 1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală. II. s. m. 1. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție. 2. tulpină secundară, uneori floriferă. ◊ ramură filiformă (la briofite). (< fr. flagelle, lat. flagellum) Vezi definitia »