BLEUMARÍN adj. invar., s. n. Albastru-închis. [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine. Vezi definitia »

HOLOCRISTALÍN, -Ă adj. (Geol.; despre structura rocilor eruptive) În care toate mineralele sunt cristalizate. [< fr. holocristallin, cf. gr. holos – întreg, krystallos – ca gheața]. Vezi definitia »

SARAZÍN, -Ă adj., s. m. f. nume dat de occidentali în evul mediu musulmanilor din vestul Europei; maur. (< fr. sarrasin) Vezi definitia »

FLAMÍN s. m. (la romani) preot care executa sacrificiile și conducea cultul divinităților principale. (< fr. flamine, lat. flamen) Vezi definitia »

LUSTRÍN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [Var.: lustrínă, s. f.] – Din fr. lustrine, it. lustrino. Vezi definitia »