HOPLÍT, hopliți, s. m. Soldat echipat cu armament greu, la vechii greci. – Din fr. hoplite. Vezi definitia »

AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Cu mintea tulbure; uluit, zăpăcit; p. ext. (despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) care arată o minte confuză. – V. aiuri. Vezi definitia »

NEMAIPOMENÍT, -Ă, nemaipomeniți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. ext. nemaiauzit; formidabil, extraordinar. – Ne- + mai¹ + pomenit. Vezi definitia »

NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Ne- + chitit. Vezi definitia »

SCOPÍT, -Ă, scopiți, -te, adj. s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi. Vezi definitia »