Definita cuvantului uscătură
USCĂTÚRĂ, uscături, s. f. 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, v. uscățel (3). – Usca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu uscătură
MINIJÚPĂ s. f. fustă foarte scurtă. (< fr. mini-jupe) Vezi definitia »
bedérniță (bedérnițe), s. f. – Veșmînt bisericesc în formă de șal pe care este brodată Învierea. Este purtat numai de preoții care au anumite funcții în ierarhia ecleziastică. – Var. nabederniță. V. bg. nabedrĭnca, de la bedro „femur”, deoarece se poartă legată la brîu. Vezi definitia »
ACÁRNIȚĂ, acarnițe, s. f. (Reg.) Acăriță. – Din ac + suf. -arniță. Vezi definitia »
PROVENIÉNȚĂ s.f. Origine, obârșie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz]. Vezi definitia »
ȘTUCATÚRĂ s.f. v. stucatură. Vezi definitia »