PIPĂITÚRĂ, pipăituri, s. f. (Rar) Pipăire. [Pr.: -pă-i-] – Pipăi + suf. -tură. Vezi definitia »

IMUNOGENÉZĂ s. f. teorie a legilor de dezvoltare și de manifestare a rezistenței la organismele animale și vegetale. (< fr. immunogenèse) Vezi definitia »

smúcă s. f. – (Olt., în expresia) a face smucă, a începe ceva, a începe să consumi ceva. Probabil din sb. smočiti „a înfige dintele”. Vezi definitia »

CLÉMĂ, cleme, s. f. Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ mari. – Din germ. Klemme. Vezi definitia »

URETERÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a ureterelor. [< fr. urétérite]. Vezi definitia »