CONVENIÉNȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanță. ◊ Loc. adj. De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seama numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza. Vezi definitia »

AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [< fr. embouchure]. Vezi definitia »

VÍZĂ² s. f. linie din prelungirea razei vizuale printr-un aparat topografic până la un anumit punct de pe teren; (p. ext.) linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. (< fr. visée) Vezi definitia »

COCÓTĂ s.f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. [< fr. cocotte]. Vezi definitia »

ANTEDÁTĂ, antedate, s. f. Dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale. – Ante- + dată (după fr. antidate). Vezi definitia »