Definita cuvantului utilitate
UTILITÁTE, utilități, s. f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu utilitate
moáște s. f. pl. – Relicve. – Megl. moaste. Sl. mošti (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 199; Berneker, II, 70; Conev 112), cf. bg., sb., rus. mošti. Vezi definitia »
INSOLUBILITÁTE s.f. Proprietate a unei substanțe de a fi insolubilă. [Cf. fr. insolubilité]. Vezi definitia »
ADIPOZITÁTE s. f. Îngrămădire patologică a grăsimii într-un țesut organic. – După fr. adiposité. Vezi definitia »
CETÁTE, cetăți, s. f. 1. Loc întărit printr-un sistem de fortificații; fortăreață. ♦ Oraș sau cartier al unui oraș care reprezintă o unitate cu caracteristici speciale. Cetate universitară. ♦ Nume dat cartierului mai vechi al unui oraș în care a existat o cetate (1). ♦ Locuitorii unui oraș (întărit). 2. (Înv.; în sintagma) Cetate de scaun = reședința permanentă a domnului în țările românești; capitală. – Lat. civitas, -atis. Vezi definitia »
TELEPUBLICITÁTE s. f. publicitate prin televiziune. (< tele2 + publicitate) Vezi definitia »