Definita cuvantului uzură
UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu uzură
ȚÂRCÂITÚRĂ s. f. v. țârâitură. Vezi definitia »
boáită (boáite), s. f. – Animal, lighioană; termen injurios, al cărui sens real a dispărut în parte, și care se aplică în mod curent vitelor, și preoților. Origine necunoscută; probabil este legat de mag. (secui) bojti „stat” (DAR). Cihac, II, 483 îl consideră identic cu mag. bujtó, cf. buiac. Scriban îl derivă de la hoaită, pe care nu îl cunoaștem, și acesta de la hoit „stîrv”: ipoteză seducătoare, dar greu de susținut în ce privește fonetismul. Termenul a intrat în limba literară, dar pare a fi pop. numai în Mold.Der. boitar, s. m. (Trans., cioban, porcar), care a pătruns în mag. bojtár. După Diculescu, Elementele, 446, acest ultim cuvînt provine din gr. *βοηυήρ, de la βοηυέω „a ajuta”. Vezi definitia »
LEUCOPEDÉZĂ s.f. (Med.) Procesul de migrare a leucocitelor. [< fr. leucopédèse]. Vezi definitia »
podícă s.f. (reg.) plantă erbacee cu tulpină lungă și târâtoare, cu ramuri secundare îndreptate în sus, cu frunze mici, ascuțite și dese, cu inflorescență în formă de spic; brădișor, bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, piedicuță. Vezi definitia »
PLÁCĂ s.f. 1. Foaie de metal, de lemn, de sticlă, de ebonit etc. 2. Tablă, tăbliță pe care este scris, săpat ceva. [Pl. plăci. / < fr. plaque, cf. it. placca]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z