ADJECTÍV s.n. (Gram.) Clasă morfologică flexibilă care determină un substantiv și denumește o însușire sau însoțește un substantiv. [< lat. adiectivum, cf. fr. adjectif]. Vezi definitia »

CONTINUATÍV, -Ă adj. Susceptibil de a continua. [Pron. -nu-a-. / cf. fr. continuatif]. Vezi definitia »

POTESTATÍV, -Ă adj. După cum dorește una dintre părțile contractante. [< fr. potestatif]. Vezi definitia »

postáv (postắvuri), s. n. – Dimie. Sl. postavŭ „bara pe care se așază urzeala” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 81), cf. sb., cr., ceh. postav „dimie”, pol. postaw „dimie”. – Der. postăvar, s. m. (fabricant sau negustor de postav); postăvărie, s. f. (fabrică, atelier de postavuri; magazin de postavuri); postăvior s. n. (Olt., postav subțire). Vezi definitia »

JONCTÍV, -Ă, jonctívi, -e, Adj., s.n. 1. Adj. (Lingv.) Care leagă fără a lăsa interval; lipit. 2. S.n. Conjuncție. (după fr. jointif) Vezi definitia »