VORBĂRIE bălăceală, blablà, caterincă, chilabaleală, chilibaneală, cobzăreală, gargară, gargariseală, gălăgie, liru-liru-crocodilu’, măciuci. Vezi definitia »

DISPERMÍE s.f. (Biol.) Proces de fecundație la care participă un gamet feminin și doi gameți masculini. [< germ. Dispermie, cf. gr. dis – doi, sperma – sămânță]. Vezi definitia »

VĂLOÁIE, văloaie, s. f. (Rar) Augmentativ al lui vale. Vezi definitia »

vătășíe s. I., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile Vezi definitia »

INTÉNȚIE, intenții, s. f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar, fără să vrea. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihică a unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis. Vezi definitia »