Definita cuvantului valență
VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu valență
REJÁNSĂ s. f. panglică cu o țesătură specială, foarte apretată, având diferite întrebuințări în croitorie. (< fr. régence) Vezi definitia »
vántură (-ri), s. f. – Grindă. Germ. Wandrute, săs. Wandrud (Lacea, Dacor., IV, 785). În Trans. Vezi definitia »
NÚCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului (1.). ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi, a se nimeri) ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. ♦ Miezul comestibil de nucă (1). 2. Compuse: nucă-de-cocos = fructul comestibil al cocotierului. Nucă vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical, care conțin stricnină. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică teminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini. – Lat. nux, -cis. Vezi definitia »
BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Cf. bulbuc. Vezi definitia »
gúslă, gúsle, s.f. (reg.) vioară sârbească cu o coardă. Vezi definitia »