brámbura adj. – La întîmplare, cum o da Domnul. Formație expresivă (Iordan, BF, II, 192, și VI, 168, în care pare să fi influențat germ. bramarbasieren „a se lăuda”, Bramarbas „fanfaron, lăudăros”, din sp. bramar. Cuvînt foarte comun (lipsește din DAR), însă nu pare popular. – Der. brămbureală, s. f. (lucru inutil, fleac). Vezi definitia »

REFERÁ vb. I. v. referi. Vezi definitia »

AUTOADMIRÁ vb. refl. a-și admira propriile calități. (< auto¹- + admira) Vezi definitia »

STRUCTURÁ, structurez, vb. I. Tranz. A organiza ceva, a da o anumită structură. – Din fr. structurer. Vezi definitia »

acciaccatura, cuv.it. acciaccatura, strivire, – notă de ornament specială întrebuințată în secolul 17 și 18 în muzica instrumentelor cu claviatură și care constă într-o foarte scurtă secundă inferioară ce sună împreună cu tonul principal; în cazul arpegiului, acciaccatura este un fel de apogiatură și este notată în locul notei (secundei superioare) care lipsește. (Dicționar de termeni muzicali, coordonator Zeno Vancea, Editura științifică și enciclopedică; București, 1984, pag.14). Vezi definitia »