BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci. Vezi definitia »

DĂLCĂÚȘ, dălcăuși, s. m. (Reg.) Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt. – Tc. dalka(v)uk. Vezi definitia »

cólteș (-șe), s.n. – Trunchi, buștean. Rut. kołotyca „așchie” (DAR). În Bucov. și Maram. Vezi definitia »

sihlíș, sihlíșuri, s.n. (reg.) loc acoperit de o pădure deasă, de sihlă. Vezi definitia »

țâlúș s.n. (reg.) dârjală. Vezi definitia »