băbár, băbári, s.m. (pop. deprec.) om însurat, în vârstă Vezi definitia »

VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar. Vezi definitia »

CONSUETUDINÁR, -Ă adj. Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Cf. lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire]. Vezi definitia »

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire. Vezi definitia »

SCHIPETÁR, schipetari, s. m. Denumire autohtonă pe care și-o dau albanezii. – Cf. alb. Shqipëtar. Vezi definitia »