EXECUTÓR, -OÁRE adj. executant. ♦ ~ (jur.; s. m. f.) ~ testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; ~ judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. (< fr. exécuteur, lat. exsecutor) Vezi definitia »

SENZORIMOTÓR, -OÁRE adj. care se referă în același timp la funcțiile senzoriale și la motricitate. (< fr. sensori-moteur) Vezi definitia »

ELECTÓR, -OÁRE, electori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva. ♦ (Înv.) Persoană care reușea să obțină un mare număr de voturi pentru partidul său. 2. S. m. (În Imperiul Romano-German) Principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care alegea pe împărat. – Din fr. électeur, lat. elector. Vezi definitia »

ROBITÓR, -OÁRE, robitori, -oare, adj. (Rar) Care cucerește, captivează, farmecă; fermecător. – Robi + suf. -tor. Vezi definitia »

TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor. Vezi definitia »