DISCUÍ, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc¹ etc. – Disc¹ + suf. -ui. Vezi definitia »

sâmbrăl(u)i, sâmbrăl(ui)ésc, vb. IV refl. (reg.) a se întovărăși. Vezi definitia »

RĂCĂDUÍ, răcăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. – Din magh. reked „a răguși”. Vezi definitia »

slimuí², slimuiésc, vb. IV (reg.) a (se) umple de slin. Vezi definitia »

dăinuí (dăinuiésc, dăinuít), vb. – 1. A dura. – 2. A se prelungi, a ființa. Sb. danovati, danujem (Candrea; Scriban). După Șeineanu, II, 152 și Pascu, II, 130, din tc. dayanmak „a dura”; ipoteză improbabilă. – Der. dăinuitor, adj. (trainic, persistent). Vezi definitia »