SEPARATÓR, -OÁRE, separatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care are calitatea de a separa. II. S. n. 1. Dispozitiv, aparat sau mașină care servește la curățarea unei substanțe de altele sau la separarea unuia sau mai multor componenți dintr-un amestec. Separator de țiței. ◊ Separator de lapte = aparat centrifugal folosit pentru separarea smântânii din lapte. 2. Aparat electric folosit pentru conectarea și deconectarea vizibilă a unui circuit electric, manevrabil numai dacă circuitul este întrerupt. – Din fr. séparateur, lat. separator. Vezi definitia »

MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca² + suf. -ător. Vezi definitia »

JUNCUȘÓR, juncușori, s. m. Diminutiv al lui junc; juncuț. Junc + suf. -ușor. Vezi definitia »

potór, potóri, s.m. (înv. și reg.) 1. monedă de aramă de valoare de până la 10 bani, care a circulat în Transilvania. 2. fiecare dintre bucățile mici de piele adăugate ca podoabe pe sumane. 3. aluniță de piele. Vezi definitia »

CIVILIZATÓR, -OÁRE adj. care civilizează. (< fr. civilisateur) Vezi definitia »