ECHINGÍU, echingii, s. m. (Înv.) Călăreț turc folosit în recunoașteri. – Din. tc. akınci. Vezi definitia »

ARZULÍU, -ÍE, arzulii, adj. (Rar, ir.) Arzător³. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -ul-iu. Vezi definitia »

JÉRIU s. n. 1. comisie de specialiști însărcinată cu clasificarea și promovarea unor candidați sau a unor participanți la un concurs, la o competiție sportivă. 2. totalitatea celor care compun o instanță de judecată. (< fr. jury) Vezi definitia »

spatiu, spatii s. m. (cart.) treflă. Vezi definitia »

ELÓGIU s. n. discurs prin care este lăudat cineva sau ceva; laudă deosebită adusă cuiva. (< lat. elogium, it. elogio) Vezi definitia »