bói (-iuri), s. n. – 1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi. Vezi definitia »

PORTALTÓI s.n. Plantă pe care se grefează altoiul. [Pl. -oaie. / < port- + altoi, după fr. porte-greffe]. Vezi definitia »

LÉROLOI interj. v. ler. Vezi definitia »

BRIBÓI s. m. Plantă erbacee cu flori purpurii (Geranium silvaticum). Vezi definitia »

obói (-iuri), s. n. – Instrument muzical de suflat. – Var. pl. oboaie. Fr. haut-bois, prin intermediul germ. Hoboe. – Der. oboist, s. m. (cîntăreț la oboi). Vezi definitia »