MEȘTEȘUGÁREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț. Vezi definitia »

HENȚ s. m. (fotbal) atingerea neregulamentară a balonului cu mâna. (< engl. hands) Vezi definitia »

singuréț, -eáță, adj. (înv.; despre lucruri, locuri etc.) dosit, ferit, izolat, lăturalnic, răzleț, retras, solitar, singuratic; stingher. Vezi definitia »

valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri Vezi definitia »

FÓRZAȚ s.n. (Poligr.) Filă liberă, albă sau colorată, între scoarța cărților legate și prima filă. [< germ. Vorsatz]. Vezi definitia »