GLĂSÚȚ s. n. (Rar) Diminutiv al lui glas (1); spec. glas (1) de copil; glăscior. – Glas + suf. -uț. Vezi definitia »

cochínț (cochínte), cochínți, s.m. (reg., înv.) 1. avar, zgârcit, scump. 2. poreclă dată de țărani arendașilor greci. Vezi definitia »

MALȚ s. n. produs din boabe de orz încolțite, uscate și măcinate, folosit la fabricarea berii și a spirtului sau, prăjit, la prepararea unui surogat de cafea. (< germ. Malz) Vezi definitia »

ACÁȚ, acáți s.m. (reg.) Salcâm Vezi definitia »

ORBÉȚ, ORBEÁȚĂ, orbeți, -e, adj., s. 1. Adj., s. m. și f. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerșetor (orb²). ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbéte s. m.] – Orb + suf. -eț. Vezi definitia »