HEPATIZÁȚIE s.f. (Med.) Leziune a unui țesut care îi dă aspectul și consistența ficatului. [Gen. -iei. / < fr. hépatisation]. Vezi definitia »

IZOTIPÍE s. f. proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. (< fr. isotypie) Vezi definitia »

FANTAZÍE s.f. v. fantezie. Vezi definitia »

NEUROCRINÍE s. f. 1. vărsare directă a unei secreții interne într-un țesut sau organ nervos. 2. proprietate secretorie a unor celule nervoase. (< fr. neurocrinie) Vezi definitia »

NUTÁȚIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesiune; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o și depărtând-o de axa fixă. 3. Mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. [Gen. -iei, var. nutațiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare]. Vezi definitia »