TOPONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unei regiuni, țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază toponimele; toponomastică. 3. parte a morfologiei medicale care indică poziția și locul organelor și al părților anatomice. (< fr. toponymie) Vezi definitia »

DEGRADÁȚIE s.f. (Rar) Degradare. [Var. degradațiune s.f. / < fr. dégradation]. Vezi definitia »

DISPLAZÍE s. f. dezvoltare anormală a unui țesut sau organ, a unei părți a corpului. (< fr. dysplasie) Vezi definitia »

MICROCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre cantități foarte mici de substanță. [Gen. -iei. / cf. fr. microchimie]. Vezi definitia »

SILABÁȚIE s. f. descompunere a cuvintelor în silabe. (< fr. syllabation) Vezi definitia »