BILȚ, bílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț) Vezi definitia »

ștronț, ștronți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Vezi definitia »

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. – Germ. Besatze. Vezi definitia »

BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire având diverse întrebuințări. ◊ Băț de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți, pentru a zădărnici o acțiune, un plan. A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de îndrazneț, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn. Stă băț în fața lui. 2. Fig. Lovitură sau bătaie cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. Vezi definitia »

scurumáț, s.n. (reg.; în expr.) a se da de-a scurumațu = a se da de-a rostogolul; a se rostogoli. Vezi definitia »