postáv (postắvuri), s. n. – Dimie. Sl. postavŭ „bara pe care se așază urzeala” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 81), cf. sb., cr., ceh. postav „dimie”, pol. postaw „dimie”. – Der. postăvar, s. m. (fabricant sau negustor de postav); postăvărie, s. f. (fabrică, atelier de postavuri; magazin de postavuri); postăvior s. n. (Olt., postav subțire). Vezi definitia »

sguráv (-vă), adj. – Slab, descărnat. Sb. (z)gurav „cocoșat”. – Der. sgurăvi, vb. refl. (a slăbi). Vezi definitia »

țvetosláv s.n. (înv.) carte bisericească având slujba sărbătorilor și sfinților de peste an; prâznicer. Vezi definitia »

BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Ființă) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav. Vezi definitia »

BICONCÁV, -Ă adj. Cu două fețe concave opuse. [Cf. fr. biconcave, lat. bis – de două ori, concavus – scobit]. Vezi definitia »