SUBSTITÚȚIE, substituții, s. f. Substituire, înlocuire. ♦ Spec. Fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este înlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic. ♦ Spec. (Mat.) înlocuire, într-o expresie matematică, a unui element sau a mai multor elemente prin alte elemente. ◊ Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații, care constă în a înlocui într-una din ele o necunoscută cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație a sistemului, și în a repeta aceeași operație până rămâne o singură ecuație cu o singură necunoscută. ♦ Spec. Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită, la moartea sa, bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu; dispoziție prin care este numit un al doilea moștenitor pentru cazul când primul, dintr-un motiv oarecare, nu va intra sau nu va accepta să intre în drepturile sale. [Var.: (înv.) substituțiúne s. f.] – Din fr. substitution, lat. substitutio, -onis. Vezi definitia »

noémbrie s. m. – A 11-a lună a anului. – Var. no(i)emvrie. Sl. nojębrĭ, din mgr. Nοέμβριος. Var. din ngr. (Pascu, Beiträge, 11); der. din lat. (REW 5969) nu e posibilă. Vezi definitia »

GRIZUMETRÍE s. f. Procedeu prin care se determină conținutul de metan din grizuul dintr-o mină. – Din fr. grisoumétrie. Vezi definitia »

AUTOGAMÍE s. f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogamie. Vezi definitia »

OLECRANECTOMÍE s. f. rezecție a olecranului. (< fr. olécranectomie) Vezi definitia »