Definita cuvantului vânătoare
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vânătoare
plânsáre, plânsări, s.f. (înv.) plângere. Vezi definitia »
ÎNTREVORBÍRE, întrevorbiri, s. f. (Înv. și reg.) Convorbire. – Între1- + vorbire. Vezi definitia »
BRÚSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete; sunt folosite pentru proprietățile lor medicinale (Lappa maior, minor și tomentosa); lipan. [Var.: brústur s. m.] Vezi definitia »
CERNÍRE, cerniri, s. f. Acțiunea de a (se) cerni; cernit1. – V. cerni. Vezi definitia »
ANCOLÁRE s.f. (franțuzism) Acțiunea de a ancola și rezultatul ei; încleiere; ancolaj. [< ancola]. Vezi definitia »