Definita cuvantului vânătoare
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vânătoare
POSOMORẤRE, posomorâri, s. f. Faptul de a (se) posomorî; posomoreală. – V. posomorî. Vezi definitia »
DECONSILIÉRE s.f. Acțiunea de a deconsilia. [Pron. -li-e-. / < deconsilia]. Vezi definitia »
PROPOVEDUÍRE s. f. v. PROPOVEDUI. [DLRM] Vezi definitia »
tumoare benignă sau malignă a țesutului mezotelian Vezi definitia »
CUBÁRE, cubări, s. f. Acțiunea și rezultatul de a cuba. (din cuba) Vezi definitia »