Definita cuvantului vânător
VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vânător
VICEGUVERNATÓR s.m. Locțiitor de guvernator. [După engl. vice-guvernor]. Vezi definitia »
VASOMOTÓR, -OÁRE adj. (despre agenți fizico-chimici, nervi) care determină contractarea și dilatarea vaselor sangvine; (despre acțiunea acestor nervi) care se exercită asupra pereților vaselor sangvine. (< fr. vaso-moteur) Vezi definitia »
LEGUMICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cultivator de legume. [< legumă, după pomicultor]. Vezi definitia »
VARIATÓR, variatoare, s. n. Mecanism sau dispozitiv schimbător de viteză cu variație continuă, care permite transmiterea mișcării de la un arbore motor la arborele principal al unei mașini. [Pr.: -ri-a-] – Din rus. variator [skorosti], fr. variateur [de vitesse]. Vezi definitia »
MERIȘÓR2, merișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + suf. -ișor. Vezi definitia »