ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiúne s. f.] – Din fr. argumentation, lat. argumentatio, -onis. Vezi definitia »

sábie (sắbii), s. f. – Armă tăioasă cu mîner. Mag. száblya de la szab „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Miklosich, Fremdw., 123; Cihac, II, 322; Meyer 370), cf. sl. (sb., slov., rus.) sablja, bg. sabijŭ, pol. szabla, alb. sabljë, germ. Säbel, it. sciabola, fr. sabre, sp. sable. – Der. săbia, vb. (a tăia cu sabia); însăbiat, adj. (ascuțit); săbii, vb. refl. (Olt., a subția, a îngusta); săbier, s. m. (fabricant de spade); săbierie, s. f. (atelier și magazin de spade); săbioară (var. săbicioară, săbiiță, sabiță), s. f. (pește, Pelecus cultratus), ultima var. din sb. sablijca „sabie mică” (Tiktin); săbiuță, s. f. (gladiolă, Gladiolus imbricatus). Vezi definitia »

METALOCHIMÍE s.f. Parte a chimiei care studiază metalele. [Gen. -iei. / cf. fr. métallochimie]. Vezi definitia »

POLIPECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare chirurgicală a polipilor (2). [Gen. -iei. / < fr. polypectomie, cf. gr. polypous – polip, ektome – excizie]. Vezi definitia »

CACOLOGÍE, cacologii, s. f. Construcție, locuțiune greșită. – Din fr. cacologie. Vezi definitia »